Numele de cha-cha-cha a apărut pentru prima dată în Indiile de Vest, unde există o plantă ale cărei păstăi conţin nişte seminţe care atunci când sunt scuturate în interiorul unui recipient scot un sunet a cărui transcriere fonetică este „cha”. Acest gen de instrumente de percuţie au fost folosite de către orchestrele cubaneze pentru stabilirea ritmului melodiei.

           Există însă şi alte variante referitoare la apariţia numelui acestui dans: din cuvântul spaniol chacha semnificând „vraci”, sau din chachar care înseamnă „a mesteca frunze ale arborelui de cacao”, sau chiar din cuvântul char, „ceai”. Însă cel mai probabil acesta provine de la energicul dans cubanez Guaracha. S-a mai sugerat şi că numele de cha-cha-cha este un derivat onomatopeic al sunetului pe care îl produc picioarele în chasse-ul specific celor mai multe figuri de dans.

       O altă variantă privind apariţia numelui acestui dans o reprezintă existenţa unei figuri numite chatch, care implică doi paşi lenţi urmaţi de trei schimbări rapide de greutate. La începutul anilor ’50, această figură s-a dezvoltat într-un un nou dans format din variaţii ale pasului de bază şi a primit numele de cha-cha-cha.

         Controversele asupra originii acestui dans continuă, dat fiind că există numeroase puncte de vedere privind momentul şi locul apariţiei cha-cha-cha-ului, dar şi a personalităţilor care au contribuit la dezvoltarea sa. Însă un lucru este sigur: cha-cha-cha-ul a evoluat din mambo. Astfel, pe măsură ce muzica şi dansul mambo au căpătat o notorietate mai mare, noile ritmuri şi tempo-uri au adus mambo-ului modificări subtile în timp.

         Cha-cha-cha-ul a devenit rapid cel mai popular dans latino. Acest lucru se datorează renumiţilor muzicieni care, prin spectacolele şi turneele lor, au făcut ca cha-cha-cha -ul să devină nu doar un dans caracteristic civilizaţiei latino, ci şi unul universal.